Skip to content

Haloou… baiatu!!!

51,55 lei. Atat m-a costat un bilet Cluj-Napoca – Brasov, cu minunatul IC 532. Povestea cu cupoanele (scuzati-mi cacofonia, hipercorectilor) o stiti deja, iar daca nu, o gasiti aici.

Vazut cu biletul nou-nout in buzunar, ma pornii spre statia CFR, fix la linia “tria”, cum ar spune cineva. Am ochit singurul loc liber, unde mi-am rezervat placerea de a-mi aseza bagajul. Nu mai erau nici 10 minute pana la sosirea trenului, cand, in timp ce ascultam muzica la volum destul de tare incat sa nu sesizez forfota din jur, m-a abordat cineva din spate cu un deget bine infipt… in al meu umar.

“Halooou.. baiatuu! Haloou”, ma aborda cu mult tact un cetatean cu palarie mare, mustata pe masura, geaca de piele tocita, ca asa e la moda, si pantofii cei mai ascutiti pe care i-a gasit in cizma italiana. (n.red. imi place sa cred despre mine ca sunt un om lipsit de prejudecati). Imi scot foarte calm castile din urechi si-l intreb ce pofteste. “Auzi baiatu, nu te duci tu cu bagaju mai incolou sa vine baiatu cu picioru rupt sa steie aci?”. Politicos, mi-am luat rucsacul si l-am pus pe jos. “Baiatu” cu picioru rupt era de fapt un nene pe la 40 de ani, imbracat si aranjat dupa chipul si asemanarea primului. Cei doi erau insotiti de o femeie si doua genti din rafie, de dimensiuni asemanatoare. Intr-una se putea observa un costum “veritabil”, adus probabil tot din Italia pentru comercializare. Desi mi-am pus castile la loc, culmea, cei trei cetateni, de-acum, se faceau auziti. N-am inteles exact ce vociferau in limba lor materna, dealtfel foarte melodica si amuzanta, dar au reusit sa capteze atentia tuturor vecinilor de peron, care parca nici n-au mai bagat de seama ca la 50 de metri trecea o autospeciala a pompierilor cu semnale luminoase si sonore deloc neglijabile.

Mi-am vazut mai departe de treaba. Am urcat in tren, m-am instalat confortabil si am inceput sa citesc numarul de azi (miercuri, 13 februarie) a cotidianului Gandul. Mi-a atras atentia in mod deosebit un titlu de la sectiunea Arta. “Premiu literar câştigat de un şofer român”. „Sunt şofer de autobuz, român, ţigan şi un mare petrecăreţ“, spune Marius Daniel Popescu, sofer de autobuz in Lausanne din 1990. Textul integral il puteti citi aici.

Romanul, mai cu seama tiganul roman, reuseste sa atraga atentia prin tot ceea ce face si oriunde s-ar afla, cu un efort minim. Probabil ajutat si de stereotipiile lumii in care traim. Fie ca este discriminat, negativ sau pozitiv, ramane “o specie” vanata de ochii avizi de “altceva” ai tuturor. O pata de culoare intr-o lume de prea multe ori gri…

Sunt 45% misogin (tonic)

Repetatele ocazii in care am avut fericirea de a fi facut insensibil, nesimtit, arogant, ingamfat, rece, imposibil, dur, inabordabil, nepasator, increzut, flegmatic, impasibil, pasiv, indiferent, placid, ignorant de catre persoanele de sex opus, m-au facut sa-mi pun niste intrebari. De fapt sa caut niste raspunsuri. De aceea am avut proasta inspiratie de a folosi din nou messengerul ca instrument de chestionare. Intrebarea mea, adresata unui esantion de peste 80 de fete (remarcati din nou cata nesimtire; cum poate vorbi cineva despre fete ca esantioane?!?), suna cam asa:

“pe o scara de la 1 la 10, unde unu = deloc misogin si 10 = misoginismul intruchipat, ce nota mi-ati da? astept raspunsuri sincere si obiective… daca sunt si argumentate e perfect!”

Am fost neplacut surprins sa aflu ca parerea fetelor despre mine nici macar nu este asa de rea cum pare la o prima analiza. Si atunci ma intreb eu de unde atatea adjective care sa ma descrie? Imi faceti complimente gratuit, fetelor. Nu merit.

Nota finala a fost, asadar, 4,5, mult mai putin decat mi-as fi inchipuit. Subit mi-am adus aminte de orele de matematica, fizica si chimie din liceu, in care ma rugam sa gasesc pe lucrare macar nota mai sus mentionata.

Esec! Sper sa nu raman corigent…

Ma ajutati sa ajung acasa?

A trecut si sesiunea asta, cum a trecut, si a venit vacanta. Ca tot studentul imi doresc si eu sa merg acasa macar cateva zile, inaintea sesiunii de mariri (si de la 4 la 5 tot marire e). Din zgarcenie, sau lipsa crasa de fonduri, nu sunt dispus sa platesc aproape integral un bilet de tren, din cauza lipsei de profesionalism a unora sau altora. De ce nu am primit inca, cupoane CFR, desi este 11 februarie? Nu stiu! In schimb am avut curiozitatea sa citesc ordinul nr. 5692/2005 din 15/12/2005, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 100 din 02/02/2006.

Iata ce am retinut din toate balivernele ordinului:
Alineatul 5 al articolului 5 (daca bine am descifrat eu) [...]

“Ministerul Educaţiei şi Cercetării (n.red. care a primit la 1 decembrie carnetele de cupoane) repartizează carnetele cu cupoane instituţiilor de învăţământ superior de stat şi particular acreditate care, prin secretariatele acestora, se distribuie către studenţii beneficiari, prevăzuţi de prezentul ordin. Secretariatele instituţiilor de învăţământ superior de stat şi particular acreditate au obligaţia de a completa carnetele cu cupoane pentru călătoria studenţilor pe calea ferată cu reducere 50% la tren accelerat-rapid cu datele corespunzătoare, confirmate prin semnătura decanului şi ştampila facultăţii. Distribuţia carnetelor cu cupoane către studenţi se face până la intrarea acestora în vacanţa de iarnă.”

Daca nu ma insel vacanta de iarna a inceput prin 22 decembrie. Imi amintesc cum in anul 1 (2006-2007) am primit cupoanele pentru 2006 abia prin 15 decembrie.

Oare mie cine-mi deconteaza calatoriile din anul acesta?

Nu-l citez pe Mircea Badea ca ma enerveaza, dar parafrazandu-l pe Caragiale, suntem o lume in care, daca nu se face, ori nu se gandeste prea mult, cel putin ne mandrim ca discutam foarte mult… ne aude cineva?

Ce să NU faci sâmbătă seara?

M-am trezit azi la 12 fără niciun chef. De nimic. În vederea celor 3 examene şi jumătate care mă aşteaptă săptămâna următoare m-am hotărât să mă pun pe treabă şi să închei concediul din sesiune, care mă afunda din ce în ce mai mult în lene. Am citit vreo 5 pagini în 2 ore. Apoi am trecut la alt curs, am mai citit vreo 3 pagini în acelaşi interval, apoi m-am apucat să realizez nişte elemente de tehnoredactare care m-au ţinut ocupat vreo 3 ore. Am trecut la încă un alt curs la care am scris vreo 2 pagini de temă în mai bine de 3 ore.

În caz că nu ştiţi e sâmbătă seara şi eu mă delectez cu lectura Agenţiilor de presă din România din 1889 până astăzi. Din păcate, ca mai mereu, nu am spor. Exciting!

Consolarea mea e că oricum nu aveam bani de ieşit în oraş :D . Voi credeţi ce vreţi, dar nu faceţi ca mine! Mă duc sa beau un pahar cu lapte…

Asta sunt eu…

Minunata lume a haifaivului ne ofera posibilitati infinite de a cunoaste oameni si de a ne forma idei, deloc pripite, asupra caracterelor acestora. Haifaivul este mai mult ca sigur oglinda personalitatii noastre. Iata o descriere pe care am primit-o de la un stimabil utilizator al acestui site de matrimoniale sau ce-o fi.
Metre spune:
“76 per cent paceful?Esti aproape Zen.Daca mai meditezi putin s-ar putea sa levitezi.You are sunshine?Ai o mare lipsa de ocupatie.Mai “trage putin de fiare” si s-ar putea sa fi si apusul si zorii zilei.3 in 1,mai ceva ca Nescafe-ul.”Portocala Mecanica” cu siguranta a fost o carte superba.
PS-4 limbi vorbite?Ori esti nepotul lui Patapievici,ori nu ai idee ce inseamna sa cunosti o limba.
PSS-La 20 de ani,deja ai BMW {cel putin asa concep asocierea ta la grupul firmei germane}?Peste 20 de ani o sa iesi pe strazi cu noul tau Veyron 1300,care o sa fie batut in diamante de cateva sute de mii de carate,o sa aiba interior din piele de cobra regala,facut manual de Giorgio Armani insusi,si o sa aiba un bradut frumos mirositor in geam.Dar sa nu uit faptul ca merge cu apa pura de la o manastire hindusa.Apa este adusa de o virgina din Vatican.
PSSS-2 dejte sus ca la revolutie…”
Mi-a placut aceasta caracterizare a haifaiverului Metre foarte obiectiva si bazata pe experienta. Cat de aproape de adevar este, ramane sa hotarati voi.
Eu nu pot decat sa-i urez succes in cariera lui ca “caracterizator”, cu cacofonia de rigoare.

Tu ce citesti?

Cică leapşă de la Liviu:

1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Găseşte a 5-a propoziţie/frază.
4. Postează pe blog textul urmatoarelor 4 propoziţii/fraze cu aceste instrucţiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
6. Dă leapşa mai departe la alţi 6 prieteni.

Din păcate cea mai apropiată carte poartă numele de “Etică în mass-media” şi e scrisă de Dr. Frank Deaver. Am deschis-o la pagina 123, am găsit a 5-a propoziţie sleş frază şi prin urmare voi posta şi următoarele 4 propoziţii sleş fraze:

“Cuvintele “utilitarism” şi “convenţionalism” sunt adesea utilizate ca sinonime cu “teleologie”. Dar să începem cu cel mai comun termen utilizat pentru “teleologie” şi anume “utilitarism”. Există mai multe definiţii ale acestui termen. Una dintre ele spune că utilitarismul se explică astfel: [...].”

Dau leapşa mai departe la Mara, Haella, Ioana, Rhadu, Elena, Scoobytza.

STRESiunea – între mit şi realitate…

Nu ştiu cum sunteţi voi, dar pentru mine facultatea înseamnă o nesfârşită vacanţă. Cursurile par a se rări cu fiecare semestru, iar seminariile sunt prea puţine ca să-mi ocupe tot timpul.

Dar vine SESIUNEA, coşmarul tuturor studenţilor. Lumea bea cola cu cafea, fumează de 2 ori mai mult şi doarme de două ori mai puţin. Cheltuie banii mult mai repede şi mănâncă orice fără să ţină cont de urmări. Câte dintre aceste poveşti sunt adevărate? Voi încerca să aflu în cele ce urmează. Ce înseamnă sesiunea pentru ei, studenţii, cum se manifestă stresul dinaintea unui examen, sau ce tabieturi şi-au format în această perioadă de “foc”?

Florina îmi spune că sesiunea este “o perioadă de vizionat filme, vizitat iubitul cât mai des şi pierdut timpul….. se ştie k se învaţă mult mai bine cand eşti relaxat, nu? multă cafea cu 12 ore înainte de examen şi note mari ….asta înseamnă sesiune….a pierde vremea cu stil în timp ce lumea te vede un distrus de viaţă şi şcoală”.

Mai în glumă, mai în serios, Doru spune: “parcă în timpul sesiunii beau mai mult şi nu mi- e rău… şi îs ca un taur în pat”. Fericit caz este cel al lui Doru. Înţeleg că de învăţat şi stres nu poate fi vorba.

Anca nu vrea să-mi răspundă. Din păcate îi interzice religia. Dar mă asigură că tot pe mine mă iubeşte… aşa că mă liniştesc şi trec mai departe… Staţi aşa! S-a răzgândit: “sesiunea pt mine reprezintă un somn lung…tot ceea ce se schimbă în sesiune e că nu trebuie să merg la şcoală şi am timp mai mult pt dormit”. Suntem pe aceeaşi lungime de undă. De asta mă iubeşte… şi ea.

Andra este irascibilă, “un pachet de nervi”, care învaţă noaptea. :( that’s not unusual. Apoi se plânge că-i obosită, că nu mai poate şi visează ce fain va fi după sesiune. Don’t we all??? Mai ales dacă primim ş-o bursă >:).

Nu ştiu de ce, dar fetele par mult mai deschise spre subiect. Cristina s-a gândit puţin şi uite ce a ieşit: “mai multe ţigări.. deşi mă tot las. nimic deosebit cred. cafea .. ziua e noapte şi invers . nu la propriu …la 5 culcarea.. după un pic de citit şi filme după.. jurna permite..hehe cine ştie ştie. ziua somn. seara citit. hmmm. ah stresul se simte : sunt crizată / (slash) isterică. arunc cartea aia (ştii tu care ) de toţi pereţii..apoi plâng, lovesc şi urlu-n pernă.. îmi revin şi citesc din nou. cu alte cărţi mă împac mai bine. ..uhm..a nu se înţelege că numai cartea aia () ma duce la extreme d’astea..dar restu “marunţişurilor”, conform legilor multiubitului Murphy, se adună tot în perioada asta .. e “fuarte tare frate ” ce să spun? apoi după ce trece e mai funny ..deocamdată”.

S-au trezit şi băieţii. Florin mi se destăinuie: “subsemnatul în sesiune mânca multă ciocolată şi făcea fire albe.nu o să uit niciodată cât am tocit la gramatică normativă sau cât m-am stresat la fundamentele comunicării. dar nu o să uit nici chefurile din camin, ieşirile în club, când de cele mai multe ori plecam direct la examen, afumaţi şi mahmuri. eu cred că dacă nu ar fi sesiunea, studenţia nu ar mai avea niciun farmec. sincer regret că nu mai am parte de sesiune, prieteni nebuni, copiuţe şi de… “noi vrem un 5″!”.

Fetele sunt harnice şi-mi oferă în continuare material. Mara mănâncă Chokotoff. N-o condamn, până şi mie îmi place. “La engleză mi-am luat Chokotoff..şi am luat 10 şi de atunci m-am apucat să îmi iau şi la celelalte examene”. Pe lângă asta, Mara este foarte matinală. Se trezeşte la 6… de frică să nu întârzie la examen. Şi trebuie să repete tot timp de 1 oră. Mă întreb cum face asta?!?

Mihaela încheie şirul răspunsurilor. Ea îşi roade unghiile şi joacă solitaire mai des. În plus se trezeşte la ora 11, asta bine-nţeles dacă n-are examen mai devreme.

Dacă mai aveţi ceva de adăugat, sunteţi liberi să o faceţi la secţiunea de comentarii.

Trebuie să constat, cu părere de rău, că nu sunt student. Nimic din viaţa mea nu se schimbă în timpul acestor săptămâni în care studenţilor adevăraţi li se bat cuie în fund, cum spune un celebru banc. Ba da, mint. Am şi mai mult timp liber. De fapt, tot timpul devine liber.În acest timp în care nu-mi găsesc ocupaţie, pierd vremea pe mess şi nu pot să nu observ statusurile studenţilor, care invariabil conţin: busy, învăţ, nu’s, sala de lectură, durere de cap, citesc etc. Eu vă urez să aveţi parte de o sesiune cât mai animată.

În vestiarul celei mai bune echipe miroase a… victorie

NM: postare din 27 ianuarie 2008

De mic copil am fost îndrăgostit de fotbal. Visam pe atunci să-i cunosc pe Hagi, Popescu, Munteanu, Adi Ilie. Erau idolii mei şi mă închipuiam cu ei în vestiarul naţionalei la Coupe du Monde, elaborând scheme tactice. I-am întâlnit însă în alte cirumstanţe, mult mai târziu. Am crescut şi viaţa m-a purtat spre o altă echipă, însă tot de aur.

Cum îi place unui prieten să spună, acum un an şi ceva nici nu ne-am fi închipuit prin câte o să trecem şi câţi oameni o să cunoaştem. Am auzit de proiectul UBB Radio şi viaţa ne-a deschis o nouă poartă, în care am reuşit să marcăm. Am cunoscut oameni profesionişti de la cel mai bun radio din ţară, Europa FM. Gabi Butnaru, Dan Micu sau Toader Păun, au fost persoane care s-au deschis în faţa noastră şi ne-au împărtăşit secrete din culisele “campioanei”. Laudele nu sunt gratuite, pentru că, pe lângă faptul că are cei mai mulţi ascultători, peste 2.500.000 zilnic, EFM are şi cea mai bună echipă de ştiri din Europa.

După aproape un an de muncă în proiectul UBB Radio am ajuns la Bucureşti, pentru a vizita cel mai performant studio radio din România, a cărui tehnologie se ridică la costuri de 3 milioane de euro. În întreaga lume mai sunt doar 5 radiouri care beneficiază de aceeaşi aparatură.

Am 20 de ani şi sunt mândru că am ajuns, chiar şi în vizită (deocamdată), în vestiarul campioanei naţionale şi europene:P. Lotul pare foarte în formă şi poate face în continuare performanţe.


sa ne traiesti 3 zile cu cea de alaltaieri…

De 2 zile ma chinui sa postez un nou material la categoria cacapitala, dar nu pot uploada cateva imagini amarate. Nu vreau sa acuz pe nimeni, dar mirobolanta firma UPC care a monopolizat internetul clujean trebuie sa-si asume vina si sa incaseze injuraturile pe care mi-e lene sa le mai mentionez (le luati voi din titlu)… Cu putin noroc poate maine vom continua incursiunea in fascinanta lume a micului Paris.

Noapte buna!

Studentie in Regie…

Micul oras studentesc din capitala este binecunoscut pentru distractiile si viata animata pe care le ofera, dar si pentru ca nu se diferentiaza foarte mult de unele cartiere cu “faima” ale metropolei.

Acest fotoreportaj este realizat intr-unul din caminele vestitului complex. Orice asemanare cu realitatea este neintamplatoare.

Dupa ce am intrat fara probleme in camin, care nu era pazit de niciun portar, am patruns in holul parterului, unde se afla camera in care ne-am petrecut urmatoarele 2 nopti…

picture-023-1.jpg

Unul dintre studenti se lauda ca mai sus e si mai dezastru, ca sa nu mai vorbim despre 5. Studentii de la parter se consoleaza cu gandul ca ei au si caldura. La etajul 1, intr-adevar o situatie ceva mai avansata de degradare umana…

picture-024-1.jpgpicture-020-1.jpgpicture-018-1.jpg
Obosesc sa urc si ma hotarasc sa revin la “baza”. In casa scarii, o veritabila groapa de gunoi…
picture-022-1.jpg
Facem o vizita si pana la toaleta. De mentionat ca nu exista chiuvete… (acestea sunt prezente in fiecare camera). Aflam ca tinerii studiosi folosesc grupurile sanitare ale localurilor in care ies, pentru a evita …
picture-027-1.jpg
asta…
Revenim in camera, pentru a petrece o noapte alba, MADE IN ROMANIA. Cine stie cunoaste.

Pentru cei fara pretentii prea mari, acesta este paradisul studentesc. Distractie garantata.

Le multumim gazdelor noastre pentru intregul sprijin si lasam in urma Regia.

De cate ori revin in capitala astept CEVA. Nu stiu ce, dar ma las mereu cuprins de o euforie si sunt trezit de fiecare data la realitate. Acum nu pot sa-mi scot din cap imaginea lui Adi Minune stand singur la o masa de 6 persoane, si a lui FIZZ si cei 4 grasi, care se respecta ca orice vedeta si mananca la KFC, in Vitan.

La reintalnire…