Ea, el și beagle-ul. Episodul 2: El
Recent am absolvit o facultate într-una din universitățile patriei. A trebuit să redactez și să prezint o lucrare de licență. Dacă ați trecut printr-un proces asemănător, știți chinurile pe care le implică. Mă refer la unitățile de timp în care faci orice ca să NU te ocupi de ceea ce trebuie făcut. Când faci ce n-ai făcut niciodată până atunci, doar să mai amâni notița de subsol care-ți macină nervii de câteva ore: faci curat în cameră în fiecare zi, te oferi să faci și în celelalte camere, cureți baia, îți calci hainele (pe care le-ai și spălat în prealabil), gătești, plimbi câinele, ajuți bătrânele să traverseze strada etc.
Dar mai ales abuzezi de internet. Te loghezi pe toate conturile din posesie, îți creezi și alte conturi, ești portar pe mess, nu intră și nu iese nimeni fără știrea ta. Deja știi programul fiecărei persoane cu care dialoghezi. Te prinzi cu disperare de orice posibilă discuție, pe care o lungești mai rău decât lungesc ăștia berile cu apă la terasă.
Status: 2+2=5. Ai mai vorbit cu ea. E supărată, dar e printre puținele contacte care nu te ignoră încă, știind de ce le cauți în perioada asta.Vă cunoașteți de câțiva ani, dar nu ați avut nimic în comun. Până acum. Mai mult, credeai că e o pițipoancă-superficială. Aceeași părere o aveai și despre prietenele ei. Poate nu greșeai. Dar ea, ea e altfel. Aveți ceva în comun! Cine ar fi crezut? Discuțiile devin din ce în ce mai dese. Nu mai sunt o scăpare din cotidian, au devenit un necesar. Descoperiți că vă plac aceleași lucruri, că gândiți la fel și aveți idealuri asemănătoare. Ai uitat de ce fugeai. Acum ai ceva mai important de făcut. Ceva care-ți place. Când ești cu ea, chiar și doar virtual, uiți de restul: de muncă, de datorii, de criză, de gripă. Ziua, noaptea, la 500 sau 10.000 de kilometri. Ești sceptic din fire, chiar pesimist. Nu crezi că ți se poate întâmpla ție. Nu în acest fel. Nu cu ea, una dintre puținele persoane cu care crezi că nu ar trebui. Și totuși se întâmplă. Și îți place. Chiar dacă tu nu ți-ai dat seama încă, o iubești deja. O iubeai dinainte, dar ești prea orgolios ca să recunoști. Refuzi să crezi asta.
Dar vă întâlniți. Și accepți! Din momentul în care ți-a tăiat complet răsuflarea cu atingerea buzelor ei moi, exact cum le-ai visat cu câteva săptămâni în urmă!
E un vis. Nu vrei să te mai trezești din el. Vorbești în clișee. Dar nu te mai interesează. Ești un alt tu: al ei! Și asta e tot ce contează!